http://www.grimus.ro/dezmarginire.php ... http://www.grimus.ro/inscriptii.php#post091116 Sāmbata am facut un nou maraton. S-a desfasurat cam asa: Trezit, spalat pe dinti, sorbit ceaiul īn graba, īmbracat, mers pe jos pāna la sala de repetitii, īncarcat instrumentele īn masina, pornit spre Bucuresti, oprit la benzinarie pentru alimentat si cumparat de-ale gurii, pornit din nou, facut poze din mers, oprit la marginea padurii īn scopuri irigative, pornit din nou, admirat muntii grizonati, improvizat o cāntare acustica pe patru roti, privit melancolic apusul tomnatic de intrare in Bucuresti, ajuns la Clubul Taranului,... http://www.grimus.ro/inscriptii.php#post091028 E foarte tare ce se intampla. Acum vreo doua zile primim un telefon. Era un sclav de-al unui mare patron de club din Cluj Napoca. Ca ar vrea un eveniment cu noi. Paranteza: Dragi prieteni si batranei, fiecare trupa din Romania isi are fluturii ei si cateva banale conditii, care daca nu se pot respecta, negocierile ajung la un final tragic in care trupa refuza. Ei bine, la noi aceste conditii sunt doua: Un sunet decent, din care lumea sa poata pricepe ceva, Si un spatiu decent, in care ca si spectator, sa te poti relaxa si sa nu stai stresat ca o sa te calce un bocanc puturos sau o sa puta in jurul tau a subrat proaspat spalat de o saptamana. Simplu. Am inchis paranteza.... http://www.grimus.ro/inscriptii.php#post091018 Pe drum am prins o vreme oribila, a plouat cu galeata iar la cinzeci de metri īn fata nu se vedeau masinile pe autostrada. Gropile si-au luat tributul, masina lui Lehel era sa īsi piarda teava de esapament dupa ce a intrat īntr-una nesemnalizata. Reparatiile ne-au īntārziat si am ajuns īntr-un final, īn Bucuresti. Mini-festivalul a fost deschis de trupa Vive la Noiz, care īmi confirma idea ca Bistrita este un oras cu mare potential creativ si de exprimare artistica. M-am simtit māndru ca doua trupe clujeano-bistritene īmpart scena unui festival din Bucuresti... http://www.grimus.ro/inscriptii.php#post091013 E o seara īn care Clujul e nehotarāt īntre ploaie si ninsoare iar cerul da semne de violenta si īncremenire. Orasul sunt eu si cerul din seara asta e īn mine. Aburi dintr-o cana de ceai uitata īn curte devin urme de sanie spre cer. Fulgii sonori īmi soptesc piesa “No Sound But The Wind" de la Editors. E momentul īn care īncep sa nu mai am contur.